Recuperarea activă a pacientului
Recuperarea activă a pacientului, mobilizarea precoce și stilul sănătos de viață – elemente principale de luptă împotriva durerii cronice
1. Durerea este un simptom complex, cu impact asupra calităţii vieţii şi asupra psihologiei pacientului cu cance Definiţiile durerii încearcă să acopere marea diversitate de aspecte a acestui simptom, de la simpla explicaţie ca pur fenomen fiziologic, până la imaginea obişnuită cu caracter multidimensional.
Durerea este o experienţă individuală ce include aspecte fizice şi psihosociale şi este întotdeauna subiectivă, este ceea ce pacientul descrie şi nu ceea ce alţii cred că ar putea fi, indiferent de calificarea şi experienţa acestora.
Durerea cronica poate fi o consecinţă a bolii însăşi, sau poate rezulta ca urmare a tratamentelor, incluzând chirurgia, radioterapia şi chimioterapia.
Deşi apare de obicei relativ tardiv în evoluţia naturală a bolii, durerea reprezintă cel mai frecvent simptom în cancer, prezent la 30-40% dintre pacienţi la momentul diagnosticului, la 40-70% la iniţierea tratamentului şi la 70-90% pe parcursul fazei terminale. Prevalenţa durerii depinde de tipul tumoral, variind de la 52% la pacienţii cu cancere pulmonare la 5% la pacienţii cu leucemie.
Problema tratamentului durererii este serioasă, durerea necontrolată putând reprezenta un factor de
alterare severa a statusului functional si a calitatii vietii lui
În funcţie de descrierea clinică, durerea poate fi:
- nociceptivă: bine localizată, surdă, sfredelitoare (ex. os, ţesuturi moi)
- viscerală: profundǎ, difuză, severă, posibil transmisă
- prin implicarea organelor profunde: spastică, colicativă
- neuropatică: bruscă, fulgurantă, ca o descărcare electrică, asociată cu parestezie sau disestezie (ca o arsură)
- psihosomatică: durerea întregului corp, localizare fluctuantă, fără informaţii asupra localizării exacte, torturantă, distructivă
- simpatetică: nesegmentară, asociată cu senzaţii termice, disestezie, ca o arsură, independentă de mişcare, asociată cu perturbări trofice
Expresia clinică a durerii poate fi influenţată de factori multipli (culturali, sociali, comportamentali etc.). Din
acest motiv, recuperarea necesită o abordare complexă a pacientului ca persoană.
2. Recuperarea activă a pacientului
Reabilitarea trebuie instituită cât mai curând posibil, pentru a asigura desfășurarea unei vieți normale. Metodele
de reabilitare diferă de la o persoană la alta, însă au aceelași scop și anume:
- dobândirea unui status funcțional care să ofere independența;
- integrarea corespunzătoare în familie și comunitate.
Recuperarea inițială variază de la un pacient la altul, în funcție de mai mulți factori, precum:
- afecțiunea de care a suferit;
- vârsta pacientului și bolile asociate.
De asemenea, recuperarea necesită multă răbdare și sprijin din partea personalului sanitar precum și a familiei. Reabilitarea inițială este un process îndelungat, continuă și după externarea sau transferul pacientului și include:
- o serie de exerciții fizice;
- tratament medicamentos;
- consiliere psihologică;
- stil de viață sănătos;
- încurajarea unor activități care îi pot oferii independența necesară desfășurării unei vieți normale3
3. Stilul sănătos de viață
Un stil de viață sanătos presupune:
- Odihnă (somnul) și odihnă activă;
- Alimentația sănătoasă și hidratare;
- Mișcare - muncă în funcție de starea pacientului;
- Educația pentru sănătate;
- Renunțarea la fumat, deoarece nicotina din tigări poate face ca anumite medicamente să fie mai puțin eficiente. Fumătorii au mai multe dureri decât nefumătorii.
4. Managementul stresului
Din cauza stresului, sistemul imunitar va scădea, și la un om cu sistemul imunitar scăzut vor apărea iminent boli, afecțiuni grave și chiar fatale: obezitate, cancer, diabet, boli cardiovasculare (BCV), atac vascular cerebral (AVC), etc.
Metode de a ne detașa de stresul zilnic:
- audiții muzicale;
- lectură;
- sport.
Sportul face ca sistemul imunitar să fie mai rezistent și să ne simțim mai bine, să fim mai rezistenți la stres. Educația este un alt factor important care intră în componența stilului de viață sănătos. Stilul de viață sănătos înseamnă să ne schimbăm modul de a trăi dar și modul de gândire (nesănătos) cu un mod de trăi și de gândire sănătoasă constructivă, pozitivă prin informare si educare continuă.
5. Tratamentul durerii cronice
Durerea cronică persistă o perioadă de timp mai lungă decât durerea acută și este rezistența la majoritatea
tratamentelor medicale.
În funcție de descrierea clinică, durerea poate fi:
durerea de cap; durerea dorso–lombară; durerea legată de cancer; durerea artritică; durerea neurogenă (durerea rezultată din lezarea nervilor);
Durerea psihogenă (durere datorată nu unei boli trecute sau leziuni sau vreunui semn vizibil de leziune
interioară).
Tratamentul durerii cornice de regulă implică medicamente și terapie. Medicamentele folosite pentru durerea
cronică includ analgezice, antidepresive și anticonvulsivante.
Analgezicele reprezintă baza tratamentului multimodal şi multidisciplinar al durerii, dar nu sunt singura modalitate terapeutică. Tratamentul optim al durerii necesită:
- folosirea simultană a mai multor modalităţi de tratament
- abordarea multidisciplinară, ce permite tratarea factorilor exacerbanţi şi agravanţi. Alegerea medicaţiei antalgice implică:
- selectarea unui tip de medicament în funcţie de tipul şi de severitatea durerii
- utilizarea combinaţiilor medicamentoase, şi nu combinarea preparatelor
- administrarea antalgicelor în trepte, conform modelului OMS
- utilizarea medicaţiei adjuvante antalgice
- evitarea medicaţiei de tip placebo
Fizioterapia precum și sporturile cu impact redus (cum sunt mersul pe jos, înotul sau bicicleta) pot ajuta la
reducerea durerii. Totuși, prea mult sport sau deloc poate dăuna pacienților cu dureri cronice.
Terapia ocupaționala vă învață cum să vă adaptați ritmul și cum să vă realizați sarcinile obisnuite astfel încât să nu vă dăuneze.
Terapia comportamentală vă poate reduce durerea prin metode (cum este meditația ) care vă ajută să vă relaxați. Poate ajuta și la scăderea stresului.
Majoritatea tratamentelor pentru durere nu pot anula complet durerea. În schimb, tratamentul va reduce gradul de durere pe care îl aveți și de câte ori apare
6. Ingrijirea paliativă este o abordare care îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor şi familiilor acestora care se confruntă cu problemele asociate unei boli ameninţătoare de viaţă, prin prevenirea şi înlăturarea suferinţei, prin identificarea precoce, evaluarea corecta şi tratamentul durerii şi al altor probleme fizice, psiho- sociale şi spirituale.
Îngrijirea paliativă, este o modalitate holistică de abordare a pacienților prin: Îngrijire simptomatică; Suport psihologic; Suport spiritual; Suport social; Îngrijiri medicale;
Deși pacienții internați se găsesc în stadiul avansat al bolii, recuperarea activă a bolnavului și mobilizarea
precoce se face prin:
- Mișcări active la nivelul capacității personale de mobilizare ce poate fi efectuată la pat;
- Mișcări pasive ale pacientului imobilizat, efectuate de către personal;
- Suportul psihologic în vederea asigurării unui stil sănătos de viață mentală.
- Consilierea bolnavului pentru a-l ajuta să depăşească barierele sociale şi psihologice care apar odată cu
diagnosticul;
- Suportul spiritual asigurat în instituția noastră ajută pacientul să-și accepte boala;
- Suportul social asigură îndrumarea spre serviciile sociale;
Scopul îngrijirii paliative este asigurarea unei cât mai bune calităţi a vieţii pentru bolnavi şi familiile
acestora.
Tranziția de la tratamentul curativ la îngrijirea paliativă este adesea un proces treptat mai degrabă decât un
moment clar, deoarece obiectivul tratamentului se schimbă din ce în ce mai mult de la prelungirea vieţii cu orice preţ la păstrarea calităţii vieţii, apărând nevoia de a găsi un echilibru între beneficiile şi povara tratamentului.
Cheia succesului în îngrijirea durerii cronice constă în evaluarea atentă a durerii pacientului (mecanisme, caracter, status general al pacientului). Aceasta presupune determinarea intensităţii durerii, căutarea etiologiei, un plan terapeutic eficace şi tentative repetate de evaluare a durerii în cursul intervenţiilor antalgice.